Decizia CCR nr. 78/2019Punctul 32

32. Se apreciază că art. 8 din legea criticată, în special alin. (5) , încalcă principiul securității raporturilor juridice, al legalității și al statului de drept, precum și dreptul de proprietate, deoarece consacră posibilitatea debitorilor de a obține concursul justiției, pentru refuzul de a-și executa obligațiile asumate contractual prin liber consimțământ, și de a le fi iertată datoria, în detrimentul și prin prejudicierea creditorilor. Referitor la dreptul de proprietate privată al creditorului se arată că dispozițiile legale prin care se prevede recuperarea creanței, numai în limita valorii imobilului adus în garanție și supus transferului forțat de proprietate, echivalează cu o expropriere, fără a exista o cauză de utilitate publică, expropriere care nu este compensată de o dreaptă și prealabilă despăgubire. Creditorul este obligat prin lege să suporte plata creanței cu un bun de o valoare inferioară și să-și vadă creanța redusă la valoarea respectivului bun sau să suporte stingerea creanței, în contul prețului obținut la adjudecarea bunului, în cadrul executării silite. Legea împiedică executarea integrală a creanței, atunci când există alte bunuri în patrimoniului debitorului, ceea ce reprezintă o atingere adusă dreptului de proprietate. Când obiectul dreptului de creanță este înlocuit altfel decât prin voința creditorului, are loc o ingerință în dreptul de proprietate, în sensul primei teze a paragrafului 1 din articolul 1 al Primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Mai mult, atunci când dreptul de creanță poartă asupra unei valori inferioare celei inițiale, are loc o expropriere, în sensul tezei a doua din paragraful 1 anterior evocat. ...