Decizia CCR nr. 74/2019Punctul 43

43. De asemenea, se arată că art. 1 alin. (1) din legea examinată se referă la Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr. 17/2005, precum și la toate documentele care conțin informații clasificate având ca temei sau care sunt încheiate în conformitate ori în baza acestei hotărâri, art. 1 alin. (3) din lege are ca sferă de cuprindere desecretizarea planurilor de cooperare realizate de Direcția Națională Anticorupție și Serviciul Român de Informații în baza art. 15 din Protocolul de cooperare dintre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații nr. 003064 din 4.02.2009, iar art. 1 alin. (4) din lege are ca sferă de cuprindere desecretizarea protocoalelor și/sau acordurilor de colaborare și cooperare încheiate între instituțiile statului român, Serviciul Român de Informații, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Consiliul Superior al Magistraturii și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Or, potrivit art. 1 alin. (2) din lege, doar documentele cuprinse în art. 1 alin. (1) se declasifică de drept fără procedură, în schimb cele cuprinse în art. 1 alin. (3) și alin. (4) se „desecretizează“, termen care nu este utilizat în Legea nr. 182/2002, fără a se preciza dacă se derogă sau nu de la procedura de drept comun privind declasificarea. Astfel, se susține că, în primul caz, declasificarea este neconstituțională întrucât se realizează prin efectul unei legi, și nu printr-un act administrativ. În schimb, în ipotezele de la art. 1 alin. (3) și alin. (4) , neconstituționalitatea rezultă din faptul că se impune, prin dispoziția legii, celui care are dreptul de a cere și de a efectua desecretizarea unor documente să facă demersurile în acest sens. ...