Decizia CCR nr. 74/2019Punctul 44

44. Într-o ultimă critică, referitoare la dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea privind declasificarea unor documente, se susține că din coroborarea normelor constituționale ale art. 65 alin. (2) lit. g) , art. 73 alin. (3) lit. e) , art. 116 alin. (2) , art. 117 alin. (3) și art. 119 rezultă fără echivoc statutul constituțional consacrat de legiuitorul constituant Consiliului Suprem de Apărare a Țării, acesta fiind o autoritate a administrației publice centrale de specialitate, cu caracter autonom, înființată prin lege organică, prezidată de Președintele țării și supusă controlului parlamentar. Potrivit art. 65 alin. (2) din Constituție și Legii nr. 415/2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 10 iulie 2002, Consiliul Suprem de Apărare a Țării este o autoritate publică de rang constituțional, aflată sub control parlamentar. Modalitatea de realizare a controlului parlamentar și, implicit, „dependența“ față de Parlament a Consiliului Suprem de Apărare a Țării se concretizează prin prezentarea de rapoarte. În aceste condiții, autorii sesizării rețin că legiuitorul constituant nu a inclus în sfera controlului parlamentar exercitat de Parlament prerogativa acestuia de a declasifica sau de a desecretiza documentele adoptate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării în exercitarea rolului său constituțional constând în „organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc apărarea țării și securitatea națională, participarea la menținerea securității internaționale și la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară, precum și la acțiuni de menținere sau de restabilire a păcii“. În scopul realizării rolului său constituțional, art. 4 lit. i) din Legea nr. 415/2002 stabilește competența Consiliului Suprem de Apărare a Țării de a „exercita orice alte atribuții prevăzute de lege în domeniul apărării țării și al siguranței naționale“. În acest mod, prin art. 19 lit. a) pct. 3 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, membrii Consiliului Suprem de Apărare a Țării sunt împuterniciți expres să atribuie informațiilor din clasa secrete de stat unul dintre nivelurile de secretizare cu prilejul elaborării lor. Privitor la declasificarea acestora, potrivit art. 24 alin. (4) din același act normativ, aceasta se realizează „prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a emitentului“. Prin urmare, o hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării se declasifică la solicitarea motivată a acestuia. Or, eliminarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, autoritate publică de rang constituțional, de la o decizie majoră, cu posibile implicații asupra securității naționale, fără o motivație clară și fără consultarea sa, nesocotește rolul său constituțional prevăzut la art. 119 din Constituție, potrivit căruia „Consiliul Suprem de Apărare a Țării organizează și coordonează unitar activitățile care privesc (…) securitatea națională“. Pe cale de consecință, se susține că art. 1 alin. (1) din Legea privind declasificarea unor documente încalcă dispozițiile art. 119 din Constituție. ...