Decizia CCR nr. 74/2019Punctul 57

57. În ceea ce privește prevederile art. 5 din legea criticată, apreciază că sintagma „administrarea probelor prin mijloace tehnice speciale“ este suficient de precisă și clară pentru a se observa cu ușurință că intenția legiuitorului se referă la acele probe administrate de procurori în baza protocoalelor încheiate între Serviciul Român de Informații și structuri ale sistemului judiciar și care au avut o legătură și un rol determinant în pronunțarea hotărârilor de condamnare. Consideră că a fost afectat dreptul părții la un proces echitabil, care presupune dreptul la informare cu privire la natura și cauza acuzației penale, dreptul la apărare, dreptul de a propune probe și de a-i fi admise cererile de administrare a unor probe pe latura penală a cauzei și, pe de altă parte, au fost create premisele unei situații inegale a inculpaților în fața legii. Prin probele astfel administrate în acuzare a existat posibilitatea ca emitentul documentului clasificat să permită selectiv accesul avocaților inculpaților la probele clasificate, astfel încât, în funcție de decizia unei autorități administrative, deși se aflau în situații egale, unii inculpați au putut fi condamnați, iar alții achitați, pe criterii străine dreptului penal, chiar în același dosar. Or, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, a apreciat că probele reprezintă elementul central al oricărui proces penal, iar organul de urmărire penală strânge și administrează probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului. ...