Decizia CCR nr. 65/2019Punctul 3

3. În motivarea sesizării de neconstituționalitate se precizează, în primul rând, referitor la competența Curții Constituționale de a cenzura hotărârile Parlamentului sub aspectul conformității lor cu Legea fundamentală, că, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că „pot fi supuse controlului de constituționalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competențe, hotărâri care afectează valori, reguli și principii constituționale sau, după caz, organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional“ (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 53 și 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, și nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012). Competența Curții Constituționale nu este influențată de materia reglementării și nici de sfera subiecților vizați prin hotărârile Parlamentului, deoarece „textul art. 27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferențiere între hotărârile care pot fi supuse controlului Curții Constituționale sub aspectul domeniului în care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ sau individual, ceea ce înseamnă că toate aceste hotărâri sunt susceptibile a fi supuse controlului de constituționalitate - ubi lex non distinguit nec nos distingere debemus. În consecință, sesizările de neconstituționalitate care vizează asemenea hotărâri sunt de plano admisibile“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012). ...