Decizia CCR nr. 859/2018Punctul 15

15. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că, potrivit prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, prin lege organică se reglementează „infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora“, revenind legiuitorului rolul de a stabili conținutul concursului de infracțiuni și tratamentul sancționator aplicabil acestuia. În ceea ce privește critica referitoare la privarea judecătorului de rolul său constituțional de a interpreta și aplica legea, consideră că alegerea uneia sau alteia dintre soluțiile consacrate în diversele sisteme de drept - cumulul aritmetic, cumulul juridic, absorbția, sporul obligatoriu, sporul facultativ etc. - reprezintă o opțiune de politică legislativă, ce constituie atributul exclusiv al legiuitorului. În acest cadru, instanța dispune de marja de apreciere necesară și de posibilitatea de individualizare a pedepselor pentru fiecare caz cu ocazia stabilirii pedepsei pentru fiecare infracțiune concurentă. Referitor la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, arată că acestea stabilesc tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni în cazul succesiunii de legi penale în timp. Atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, modalitatea de calculare a pedepsei finale este cea prevăzută de legea nouă, deoarece sub imperiul acesteia s-a desăvârșit configurația concursului de infracțiuni. Totodată, infractorul, săvârșind o infracțiune și sub imperiul legii noi, a înțeles să o încalce și pe aceasta, urmând să suporte consecințele care decurg din acest fapt. ...