Decizia CCR nr. 817/2018Punctul 19

19. Autorii prezentei excepții au solicitat instanței de judecată în fața căreia au ridicat-o obligarea direcției generale de asistență socială și protecția copilului la plata, suplimentar față de indemnizația de concediu, a unei despăgubiri egale cu această indemnizație, în compensație pentru prejudiciul suferit prin neefectuarea în natură a concediului de odihnă. Aceasta este o problemă de interpretare și aplicare a legii civile și a legislației muncii la litigiul în cadrul căruia a fost ridicată excepția, care ține exclusiv de competența instanței a quo și pe care aceasta o va soluționa ținând seama de implicațiile concrete ale acestui tip special de contract, care presupune continuarea activității inclusiv în timpul concediului legal de odihnă, ceea ce echivalează cu prestarea muncii în această perioadă. De altfel, ulterior sesizării Curții Constituționale, prin Decizia nr. 25 din 26 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat un recurs în interesul legii prin care a statuat că dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist și cele ale art. 122 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu derogă de la regula privind obligativitatea efectuării în natură a concediului de odihnă, reglementată de art. 1 alin. (2) , art. 144 și art. 149 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în situația în care asistentul maternal profesionist asigură continuitatea activității de creștere, îngrijire și educare a copiilor în perioada respectivă, acesta nefiind îndreptățit la plata unei despăgubiri echivalente cu indemnizația de concediu. ...