Decizia CCR nr. 769/2018Punctul 22

22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă din 1865 au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici similare, prin Decizia nr. 59 din 11 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 7 mai 2003, Decizia nr. 547 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 noiembrie 2005, Decizia nr. 2 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 10 februarie 2006, Decizia nr. 1.246 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, Decizia nr. 1.280 din 8 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 10 noiembrie 2009, și Decizia nr. 997 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 27 octombrie 2011. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat constituționalitatea acestor dispoziții statuând că textele de lege criticate nu instituie inegalități sau discriminări între cetățeni ori categorii de persoane, ci prevăd doar posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare în cazul exercitării cu rea-credință a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigențelor art. 57 din Constituție, care instituie îndatorirea fundamentală a cetățenilor de a exercita drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără încălcarea drepturilor și libertăților celorlalți. Totodată, Curtea a reținut în jurisprudența sa că exercitarea abuzivă a unui drept se produce atunci când acel drept se realizează în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut. ...