Decizia ÎCCJ nr. 193/2025 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție + Asupra admisibilității sesizării 45. Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă. ... 46. Domeniul de aplicare al acestui act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024, este conturat expres prin dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) , ordonanța de urgență aplicându-se în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1) , iar, potrivit art. 1 alin. (3) , ordonanța de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2) , de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze. ... 47. Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 48. Din analiza dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor menționate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, inițierea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, concomitent, următoarele condiții: a) existența unei cauze în stare de judecată; ... b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; ... c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... ... 49. Se observă că, spre deosebire de condițiile de admisibilitate ale sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării și că, în această procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de către completele de judecată învestite cu soluționarea cauzei în primă instanță, iar nu doar de către completele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță. ... 50. În același timp, însă, având în vedere art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, potrivit căruia „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“, completului de judecată care sesizează instanța supremă în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 îi revine obligația respectării dispozițiilor cu caracter general cuprinse în prevederile art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care, „Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților“. ... 51. În cazul prezentei sesizări, examinarea condițiilor în care poate fi declanșat mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 pune în evidență faptul că cea de-a treia cerință legală mai sus enunțată nu este îndeplinită. ... 52. În primul rând, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat anularea parțială a anexei nr. 4 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Societății Române de Televiziune pentru anii 2022-2024, cu referire la stabilirea unor grile de salarizare diferite, printr-un contract colectiv de muncă, pentru funcții diferite, care fac parte din aceeași grupă de bază, conform codului COR. ... 53. Prin urmare, se constată îndeplinită cerința prevăzută de norma specială, Curtea de apel fiind învestită, conform legii, cu judecata în calea de atac a apelului a unui proces având ca obiect un conflict de muncă ivit în legătură cu aprecierea legalității și valabilității contractului colectiv de muncă încheiat cu partea pârâtă (serviciu public autonom de interes național, finanțat și din alocații de la bugetul de stat) referitoare la modalitatea de stabilire a drepturilor salariale prin instituirea unor limite minime și maxime, pentru funcții diferite, care fac parte din aceeași grupă de bază, conform codului COR. ... 54. Cu privire la societatea pârâtă se constată că este un serviciu public autonom de interes național și se evidențiază că, potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 41/1994, salariile de bază și celelalte drepturi de personal pentru salariații Societății Române de Televiziune „se negociază prin contracte colective și individuale de muncă, încheiate în condițiile legii“ și că, potrivit art. 39 alin. (1) din aceeași lege, „Sursele financiare ale celor două societăți se constituie din alocații de la bugetul de stat, din venituri proprii și din alte surse“, împrejurare față de care sunt incidente dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... 55. În al doilea rând, se relevă că nu este îndeplinită cea de-a treia condiție, respectiv existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei. ... 56. În ceea ce privește cerința existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei se constată că aceasta presupune o dublă condiționare: să existe o chestiune de drept, pe de o parte, și să fie probată legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond. ... 57. Cu referire la primul aspect, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, pe care noul act normativ a preluat-o întocmai, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formată în aplicarea prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a subliniat în mod constant că, pentru a se putea vorbi despre existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept supusă dezbaterii „să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății“^1. ^1 Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023, Decizia nr. 53 din 21 octombrie 2024, Decizia nr. 61 din 28 octombrie 2024, Decizia nr. 62 din 28 octombrie 2024, Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024, Decizia nr. 80 din 18 noiembrie 2024, Decizia nr. 81 din 18 noiembrie 2024. ... 58. Definitoriu pentru această procedură este faptul că urmărește interpretarea cu caracter de principiu a unei norme de drept (îndoielnice, neclare), stabilită ca incidentă în cauză de către instanța de trimitere, aptă să ducă la dezlegarea litigiului, iar nu determinarea, în concret, de către instanța supremă a elementelor care conturează raționamentul juridic, pentru ca, ulterior, instanța de trimitere să recurgă la punerea punctuală în aplicare a acestuia la raportul juridic dedus judecății, întrucât nu aceasta este finalitatea mecanismului de unificare a practicii judiciare. Instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu interpretarea și aplicarea legii la circumstanțele concrete ale cauzei aflate pe rol, atribut care se impune cu necesitate să rămână în sfera de competență exclusivă a completului de judecată legal învestit cu soluționarea procesului^2. ^2 Decizia nr. 62 din 28 octombrie 2024. ... 59. Legiuitorul nu și-a propus o partajare de competențe între instanța de trimitere și instanța supremă, instanțele de trimitere având în continuare obligația de a aplica dreptul incident stării de fapt particulare fiecărei cauze atunci când acesta este clar, neîndoielnic ori când contestarea clarității și a sensului său lămurit de către părțile aflate în conflict dă expresie nu unei dificultăți în înțelegerea și aplicarea legii, ci diverselor lor interese de ordin subiectiv^3. ^3 Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024. ... 60. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept relevă că întrebarea care formează obiectul sesizării nu vizează o problemă de interpretare a legii, ci de aplicare a acesteia prin raportare la elemente particulare ale cauzei deduse judecății. ... 61. Premisa de la care instanța de trimitere pornește își găsește izvorul în starea de fapt particulară, în care se află reclamantul și care are legătură cu aprecierea valabilității și legalității contractului colectiv de muncă, prin raportare la dispozițiile art. 5 din Codul muncii și art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la modalitatea de stabilire a limitelor minime și maxime ale drepturilor salariale care se cuvin angajaților, corespunzător funcțiilor și atribuțiilor specifice pe care le îndeplinesc. ... 62. În realitate, se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să verifice dacă contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Societății Române de Televiziune cuprinde clauze care încalcă condițiile de validitate stabilite de lege [art. 5 din Codul muncii și art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 - norme juridice clare și neîndoielnice], la momentul încheierii acestui contract colectiv. ... 63. Potrivit dispozițiilor art. 229 din Codul muncii, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților. ... 64. Aspectul verificării situației de fapt, a condițiilor de fond și a conformității unui contract colectiv de muncă cu legile în vigoare la data încheierii sale nu este de resortul instanței supreme, în mecanismul de unificare a practicii judiciare, ci al instanței învestite cu soluționarea conflictului de muncă. ... 65. Or, stabilirea situației de fapt, pe baza probatoriului administrat, este atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea cauzei, această competență neputând fi delegată instanței supreme, întrucât ar fi afectată independența judecătorului fondului cauzei. În plus, instanța de trimitere solicită, în realitate, ca Înalta Curte de Casație și Justiție să verifice legalitatea și conformitatea clauzelor cuprinse într-un contract colectiv de muncă, care reprezintă o convenție a părților, cu ignorarea propriei sale competențe. ... 66. Întrebarea prealabilă vizează chiar rezolvarea raportului juridic dedus în concret judecății și pronunțarea soluției asupra cererii de chemare în judecată, prin verificarea validității și conformității cu legea a clauzelor inserate în contractul colectiv de muncă, prerogative care sunt și rămân în puterea suverană a judecătorului cauzei, fiind înglobate funcției jurisdicționale, pe care acesta o are de îndeplinit și la care nu îi este permis să renunțe sau să o delege. ... 67. Ceea ce se pune în discuție este determinarea, în concret, raportat la datele litigiului, dacă clauzele cuprinse în anexa la contractul individual de muncă respectă exigențele dispozițiilor art. 5 din Codul muncii și ale art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017. Acest raționament juridic îi incumbă instanței de trimitere, care a fost expus chiar prin încheierea de sesizare. ... 68. Concluzionând, noțiunii de „chestiune de drept“ nu îi poate fi subsumat obiectul cererii de chemare în judecată și nu se poate cere instanței supreme dezlegarea sa în cadrul procedurii întrebării prealabile, întrucât, în acest caz, „dezlegarea“ ar semnifica chiar „soluționarea fondului“, ceea ce legea nu permite în cadrul acestui mecanism de unificare a practicii judiciare. ... 69. Așadar, devine evident că sesizarea prezentă nu se referă la o chestiune de drept care să necesite cu pregnanță a fi lămurită și care să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării sale de principiu pentru preîntâmpinarea practicii neunitare. ... 70. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...