Decizia CCR nr. 737/2018Punctul 55

55. Curtea observă că legea națională, în vigoare, referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal, Legea nr. 238/2009, în capitolul VI - „Drepturile persoanei vizate“, art. 24 alin. (1) , prevede că „(1) Structurile/Unitățile M.A.I. asigură condițiile de exercitare a drepturilor conferite de lege persoanei vizate, cu respectarea Legii nr. 677/2001, cu modificările și completările ulterioare, și a prezentei legi.“ Prin derogare de la dispozițiile precitate, alin. (2) al art. 24 din lege stabilește că „Prevederile referitoare la exercitarea drepturilor persoanei vizate, prevăzute de Legea nr. 677/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică pe perioada în care o asemenea măsură este necesară pentru evitarea prejudicierii activităților specifice de prevenire, cercetare și combatere a infracțiunilor, precum și de menținere și asigurare a ordinii publice, ca urmare a cunoașterii de persoana vizată a faptului că datele sale cu caracter personal sunt prelucrate, sau este necesară pentru protejarea persoanei vizate ori a drepturilor și libertăților altor persoane, în cazul în care există date și informații că aceste drepturi și libertăți sunt puse în pericol.[…]“. Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001, la care fac trimitere dispozițiile anterior citate, având ca domeniu de aplicare, potrivit art. 2 alin. (5) , și prelucrările, și transferul de date cu caracter personal, efectuate în cadrul activităților de prevenire, cercetare și reprimare a infracțiunilor și de menținere a ordinii publice, precum și al altor activități desfășurate în domeniul dreptului penal, a fost însă abrogată prin art. V din Legea nr. 129/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, precum și pentru abrogarea Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 19 iunie 2018, potrivit căruia: „(1) La data de 25 mai 2018 se abrogă Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001, cu modificările și completările ulterioare. (2) Toate trimiterile la Legea nr. 677/2001, cu modificările și completările ulterioare, din actele normative se interpretează ca trimiteri la Regulamentul general privind protecția datelor și la legislația de punere în aplicare a acestuia.“ Art. 12 și art. 13 din Legea nr. 677/2001 reglementau atât dreptul la informare al persoanei vizate, cât și dreptul de acces al acesteia la datele prelucrate. Potrivit art. 12 alin. (2) din legea precitată, în cazul în care datele nu erau obținute direct de la persoana vizată, operatorul era obligat ca, în momentul colectării datelor sau, dacă se intenționa dezvăluirea acestora către terți, cel mai târziu până în momentul primei dezvăluiri, să furnizeze persoanei vizate cel puțin informațiile enumerate la lit. a) -d) , cu excepția cazului în care persoana vizată poseda deja informațiile respective. De asemenea, potrivit art. 13 alin. (1) din aceeași lege, orice persoană vizată avea dreptul de a obține de la operator, la cerere și în mod gratuit pentru o solicitare pe an, confirmarea faptului că datele care o privesc au fost sau nu prelucrate de acesta. Operatorul era obligat, în situația în care prelucra date cu caracter personal care priveau solicitantul, să comunice acestuia, împreună cu confirmarea, cel puțin informațiile enumerate la lit. a) -e) , în termen de 15 zile de la data primirii cererii. În același timp însă art. 16 alin. (1) -(3) din Legea nr. 677/2001 reglementa cazurile de excepție de la art. 12 și art. 13 din lege, stabilind că „Prevederile art. 12, 13, ale art. 14 alin. (3) și ale art. 15 nu se aplică în cazul activităților prevăzute la art. 2 alin. (5) , dacă prin aplicarea acestora este prejudiciată eficiența acțiunii sau obiectivul urmărit în îndeplinirea atribuțiilor legale ale autorității publice. (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile strict pentru perioada necesară atingerii obiectivului urmărit prin desfășurarea activităților menționate la art. 2 alin. (5) . (3) După încetarea situației care justifică aplicarea alin. (1) și (2) operatorii care desfășoară activitățile prevăzute la art. 2 alin. (5) vor lua măsurile necesare pentru a asigura respectarea drepturilor persoanelor vizate.“ ...