Decizia CCR nr. 685/2018Punctul 148

148. Totuși, după intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2013, prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 3/2014, s-a stabilit o practică menținută până în prezent, prin care unul dintre membrii Completurilor de 5 judecători era de drept o persoană din conducerea Înaltei Curți de Casație și Justiției (președinte, vicepreședinte, președinte de secție). Astfel, s-a creat și menținut o evidentă diferență de optică între voința legiuitorului, exprimată prin lege, și interpretarea dată acestei voințe, exprimată printr-un act administrativ. În timp ce legea stabilea că toți judecătorii care fac parte din complet sunt trași la sorți, actul administrativ a limitat/limitează sfera legii, timp de aproape 5 ani. Colegiul de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție a ignorat intrarea în vigoare a noii legi (Legea nr. 255/2013), cu privire la modul de compunere a completurilor de 5 judecători, rămânând tributar Legii nr. 202/2010, care, într-adevăr, prevedea că președintele instanței supreme prezida Completurile de 5 judecători și de unde se putea trage concluzia că acesta era un membru de drept al acestora. În aceste condiții, pe cale regulamentară, a stabilit că numai 4 din cei 5 judecători sunt trași la sorți, cel de-al cincilea membru fiind considerat „de drept“ un judecător cu funcție de conducere, respectiv președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, vicepreședinții sau șefii de secție, ceea ce poate fi calificat drept o formă de control a activității completului din partea conducerii. În acest fel, hotărârea Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție - ca act administrativ - a creat și premisele excluderii de la aplicare a unei norme procedurale, anume textul legal care permitea și decanului de vârstă din componența Completului să îl conducă, după caz. ...