Decizia CCR nr. 666/2018Punctul 29

29. Astfel, în Albania, art. 63 din Codul penal prevede că, în situația suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța poate dispune, cu consimțământul condamnatului, efectuarea muncii neremunerate în folosul comunității. În Andora, conform art. 49 alin. 1 din Codul penal, munca în folosul comunității constă într-o prestare neremunerată de servicii de utilitate publică în favoarea statului, altor instituții publice, asociațiilor sau fundațiilor, care necesită întotdeauna consimțământul prealabil al condamnatului. Art. 61 prevede că, prin sentință sau printr-o rezoluție ulterioară motivată, tribunalul poate suspenda condiționat executarea pedepselor privative sau restrictive de libertate impuse condamnaților mai puțin periculoși, prevăzând obligația acestora de a nu mai comite infracțiuni în perioada de probă. Art. 62 reglementează o versiune mai restrictivă a acestei măsuri, în care tribunalul poate impune condamnatului obligații suplimentare. Măsurile de control monitorizat nu pot fi impuse fără consimțământul condamnatului, regulă care este valabilă și pentru efectuarea de muncă în folosul comunității. Art. 65 reglementează substituirea pedepselor cu închisoare ușoare cu un regim de executare mai lejer. Tribunalul poate înlocui cu muncă în folosul comunității pedepsele de până la 3 ani. Substituirea cu munca în folosul comunității poate fi decisă motivat de tribunal și în cazul altor forme de restrângere a libertății, cum ar fi arestul la domiciliu. În Armenia, art. 54 din Codul penal definește munca în folosul comunității ca fiind executarea de activitate autorizată, neremunerată și utilă societății de către o persoană condamnată în timpul său liber, în conformitate cu dispozițiile autorităților locale. Munca în folosul comunității este decisă ca alternativă la pedeapsa închisorii, cu consimțământul scris al persoanei care urmează să fie condamnată, dat înainte de pronunțarea sentinței. În Belgia, conform art. 375 din Codul penal, pentru infracțiunile mai puțin grave, judecătorul poate pronunța o pedeapsă de muncă în folosul comunității, precizând în sentință și suma amenzii sau durata închisorii care va fi executată în cazul nerespectării obligațiilor. Această pedeapsă poate fi aplicată la inițiativa judecătorului, a procurorului sau a inculpatului. Munca în folosul comunității poate fi impusă numai cu consimțământul informat al inculpatului, exprimat direct sau prin intermediar. În Bosnia și Herțegovina, art. 44 alin. 1 din Codul penal stipulează că instanța poate dispune, cu consimțământul condamnatului, ca pedeapsa cu închisoarea sub un an să fie înlocuită cu munca în folosul comunității. În Croația, art. 43 alin. 2 din Codul penal stipulează că, în cazurile în care amenda penală nu poate fi plătită, instanța va decide, cu consimțământul condamnatului, substituirea acestei pedepse cu munca în folosul comunității. Alin. 3 precizează că atunci când persoana condamnată nu consimte sau nu efectuează munca în folosul comunității, ea va fi substituită cu închisoarea. De asemenea, art. 55 alin. 1 prevede că instanța poate substitui pedepsele cu amenda penală sau cu închisoarea de până la un an cu munca în folosul comunității, însă numai dacă are consimțământul condamnatului, potrivit alin. 4. Art. 55 alin. 9 precizează că această muncă este neremunerată. În Estonia, art. 69 din Codul penal prevede posibilitatea instanței de a substitui pedeapsa închisorii până la 2 ani cu munca neremunerată în folosul comunității, cu consimțământul condamnatului. Dacă acesta nu efectuează munca sau nu își îndeplinește obligațiile, instanța poate dispune executarea pedepsei cu închisoarea sau poate lua alte măsuri. Dacă persoana condamnată comite o nouă infracțiune, pentru care este dispusă pedeapsa închisorii, la aceasta se va adăuga și partea neexecutată din sentința de muncă în folosul comunității, transformată în zile de închisoare. Conform art. 70 alin. 1, dacă persoana condamnată nu plătește amenda penală, instanța trebuie să substituie această pedeapsă cu închisoarea sau, dacă are consimțământul condamnatului, cu munca în folosul comunității. În Finlanda, secțiunea 11 din capitolul 6 al Codului penal prevede posibilitatea instanței de a substitui pedeapsa închisorii până la 8 luni cu munca în folosul comunității, cu consimțământul condamnatului. În Franța, art. 131-4-1 din Codul penal reglementează posibilitatea judecătorului de a pronunța pedeapsa de constrângere penală pentru delictele pedepsite cu cel mult 5 ani închisoare. Constrângerea penală impune condamnatului obligația de a se supune, sub supravegherea judecătorului responsabil cu executarea pedepselor, pentru o perioadă fixată de instanță, unor măsuri de control și asistență, precum și unor obligații și interdicții speciale destinate prevenirii recidivei. Printre acestea se poate regăsi obligația de a efectua o muncă de interes general, în condițiile prevăzute de art. 131-8. Instanța fixează, de asemenea, durata maximă a pedepsei cu închisoare aplicată condamnatului în cazul nerespectării obligațiilor și interdicțiilor impuse acestuia. În cursul executării constrângerii penale, obligațiile și interdicțiile, precum și măsurile de asistență pot fi modificate, suprimate sau completate de către judecătorul responsabil cu executarea pedepselor. Art. 131-8 stipulează că instanța poate dispune, în locul închisorii, pentru delicte, efectuarea de către condamnat a unei munci de interes general, cu consimțământul acestuia. Această măsură nu poate fi luată cu privire la inculpatul care nu este prezent la ședință decât dacă acesta și-a transmis acordul în scris prin avocatul său. Înainte de pronunțarea sentinței, președintele instanței trebuie să îl informeze pe inculpat cu privire la dreptul său de a refuza executarea muncii de interes general. În Georgia, potrivit art. 73, în cazul condamnaților pentru infracțiuni mai puțin grave, care nu au cauzat probleme disciplinare, după executarea unei fracțiuni din pedeapsă, Consiliul Local al Ministerului Executării Pedepselor și Asistenței Legale poate substitui sentința de închisoare cu o sentință mai blândă, cum ar fi măsurile de restrângere a libertății sau munca în folosul comunității (aceasta din urmă numai cu consimțământul condamnatului). În Luxemburg, art. 22 din Codul penal stipulează că instanța poate dispune, în cazul infracțiunilor pasibile de pedeapsa închisorii sub 6 luni, efectuarea de către condamnat a unei munci neremunerate în folosul comunității, cu titlu de pedeapsă principală. Această măsură nu poate fi luată cu privire la un inculpat care nu este prezent la ședință. Înainte de pronunțarea sentinței, președintele instanței trebuie să îl informeze pe inculpat cu privire la dreptul său de a refuza executarea muncii în folosul comunității. În Malta, art. 28G din Codul penal prevede că, în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța poate da un ordin de muncă în folosul comunității și face trimitere la art. 11 din Legea probațiunii, care se aplică în asemenea situații. Această dispoziție stabilește că ordinul menționat poate fi emis atunci când instanța consideră că pedeapsa cu închisoarea de până la 7 ani poate fi înlocuită cu munca neremunerată în folosul comunității. Totuși, ordinul menționat nu poate fi dat decât dacă condamnatul și-a exprimat consimțământul în acest sens și a semnat formularul legal. Înainte de a lua această hotărâre, instanța trebuie să-i explice persoanei condamnate consecințele acestei măsuri, atenționându-l că, dacă va comite altă infracțiune sau va încălca ordinul, va fi pasibil de condamnare pentru infracțiunea inițială. În Muntenegru, art. 39 alin. 6 din Codul penal prevede că, în caz de neplată la termen a amenzii penale, instanța trebuie să substituie această pedeapsă cu închisoarea. Cu consimțământul condamnatului, amenda poate fi substituită cu munca în folosul comunității, în conformitate cu alin. 7. Conform art. 41 alin. 1, munca în folosul comunității poate fi dispusă în cazul infracțiunilor pasibile de amendă sau închisoare până la 5 ani. Alin. 3 stipulează că această pedeapsă poate fi aplicată numai după exprimarea consimțământului condamnatului. Alin. 4 precizează că munca în folosul comunității este neremunerată, este benefică societății și nu vatămă demnitatea umană. Potrivit alin. 6, dacă persoana condamnată nu efectuează toată munca în folosul comunității care i-a fost atribuită, această pedeapsă trebuie substituită cu închisoarea. În Norvegia, secțiunea 48 din Codul penal reglementează posibilitatea înlocuirii pedepsei cu închisoarea până la un an cu munca în folosul comunității, însă numai cu consimțământul condamnatului. Secțiunea 52 prevede posibilitatea judecătoriei de a decide prin hotărâre, la cerere, executarea totală sau parțială a sentinței alternative cu închisoarea în situațiile în care condamnatul își încalcă obligațiile sau comite altă infracțiune în perioada de probă. În Olanda, secțiunea 74 stipulează că, în cazul infracțiunilor pasibile de o pedeapsă cu închisoarea până la 6 ani, procurorul poate decide să nu trimită făptuitorul în instanță, ci să îi impună anumite condiții pe care trebuie să le respecte pentru a nu ajunge la proces. Printre aceste condiții se numără și munca în folosul comunității, pentru care făptuitorul trebuie să își dea acordul. În Polonia, art. 75 alin. 1 din Codul penal stabilește că instanța judecătorească dispune executarea unei pedepse în cazul în care condamnatul, în timpul perioadei de probă, a săvârșit o infracțiune intenționată similară celei pentru care a fost condamnat. Alin. 2 prevede că instanța decide dacă să anuleze sau nu suspendarea condiționată a executării pedepsei dacă inculpatul încalcă grav ordinea juridică în timpul perioadei de probă, nu își respectă obligațiile impuse sau comite o infracțiune din culpă. În această din urmă situație, alin. 3a precizează că instanța poate să scurteze pedeapsa aplicată până la jumătate. De asemenea, în cazul discutat, art. 75a alin. 1 stabilește că, în loc de închisoare, instanța poate dispune în sarcina condamnatului obligația de a efectua muncă neplătită, în scopuri sociale, sau plata unei amenzi. Dacă este posibil, va fi audiată persoana condamnată (alin. 3). În cazul în care condamnatul evită și executarea acestor pedepse ori își ignoră obligațiile, alin. 5 menționează că instanța anulează măsura și ordonă executarea pedepsei privative de libertate. În Portugalia, art. 58 prevede posibilitatea tribunalului de a substitui pedeapsa cu închisoarea sub 2 ani cu munca în folosul comunității, cu consimțământul condamnatului. Munca în folosul comunității constă în furnizarea de servicii gratuite statului, altor persoane juridice de drept public sau entităților private pe care instanța le consideră de interes public. În Serbia, art. 52 alin. 1 precizează că munca în folosul comunității poate fi impusă inculpaților care au comis fapte pasibile de o pedeapsă cu închisoarea până la 3 ani sau cu amenda penală. Potrivit alin. 2, munca în folosul comunității este neremunerată, este benefică societății și nu ofensează demnitatea umană. Alin. 4 statuează că această măsură nu poate fi dispusă fără consimțământul infractorului. În Slovacia, secțiunea 54 din Codul penal stabilește că instanța poate pronunța, cu consimțământul inculpatului, o sentință de muncă în folosul comunității pentru infracțiunile pasibile de o pedeapsă cu închisoarea până la 5 ani. Secțiunea 55 alin. 3 stipulează că persoana condamnată trebuie să efectueze munca personal, în timpul său liber și fără să primească vreo plată. În Spania, art. 49 din Codul penal consacră posibilitatea impunerii pedepsei muncii neremunerate în folosul comunității, cu consimțământul condamnatului. Dacă serviciile sociale ale penitenciarului constată că munca nu este îndeplinită corespunzător, ele trebuie să trimită un raport judecătorului delegat cu executarea pedepsei, care poate dispune ca situația să fie remediată chiar de penitenciarul respectiv, poate trimite condamnatul să execute pedeapsa în altă instituție penală sau poate constata că sentința nu a fost executată. Dacă se constată încălcarea obligațiilor, se va aplica art. 468, care prevede o pedeapsă cu închisoarea între 6 luni și un an pentru nerespectarea obligațiilor dintr-o sentință penală. Art. 53 alin. 1 statuează că, în caz de neplată a amenzii penale, condamnatul este pasibil de o pedeapsă cu închisoarea, care poate fi executată sub forma monitorizării electronice sau prin muncă în folosul comunității, dispusă de judecător sau instanță cu consimțământul condamnatului. În Suedia, secțiunea 1 din capitolul 27 al Codului penal prevede că instanța poate pronunța o sentință cu suspendare atunci când consideră că amenda ar fi insuficientă. Secțiunea 2a stipulează că acest gen de sentință poate fi combinat cu munca neremunerată în folosul comunității, cu consimțământul condamnatului. În această situație, instanța trebuie să menționeze în sentință durata pedepsei cu închisoarea care ar fi fost impusă dacă ar fi fost aleasă această sancțiune. Dacă există motive în acest sens, poate fi dispusă, la cererea procurorului, modificarea condițiilor muncii în folosul comunității sau încetarea acesteia. În Turcia, art. 50 alin. 1 din Codul penal prevede posibilitatea instanței de a substitui închisoarea pe termen scurt cu amenda penală, obligația de despăgubire a victimei, admiterea într-o instituție educațională, restrângerea libertății de mișcare și de acțiune, confiscarea permisului de conducere, interzicerea desfășurării anumitor activități sau munca în folosul comunității (aceasta din urmă numai cu consimțământul condamnatului). ...