Decizia CCR nr. 663/2018Punctul 28

28. În ceea ce privește dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, privind calitatea legii, respectiv claritatea și previzibilitatea acesteia, prin Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, paragrafele 30 și 31, Curtea a reținut că, prin Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că însemnătatea noțiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul prevederii legale, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi. Instanța europeană a mai reținut că, dat fiind principiul generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a remarcat că „una din tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive și că numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație“. Ca atare, ținând cont de acestea, Curtea a constatat că cele trei acte normative, respectiv Legea nr. 161/2003, Legea nr. 176/2010 și Legea nr. 393/2004, cuprind norme clare, precise și previzibile, iar aplicarea lor coroborată oferă suficiente repere pentru ca destinatarul acestora - în cazul de față primarul - să înțeleagă sensul lor, putând să își adapteze conduita acestora. ...