Decizia CCR nr. 651/2018Punctul 23

CCR · decizie de neconstituționalitate · 25.10.2018 · dosar 3.514/2/2016
Punctul 23
23. Astfel, atât Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015 referitoare la infracțiunea de conflict de interese, cât și Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu, invocate de autorii excepțiilor, deși sunt decizii de admitere pronunțate de instanța de contencios constituțional, ele nu au scos din circuitul normativ penal aceste infracțiuni. Dimpotrivă, pentru înlăturarea lipsei de claritate și previzibilitate a conținutului normativ al acestor texte, Curtea Constituțională a eliminat sintagma „raporturi comerciale“ din cuprinsul dispozițiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal care contravenea principiului legalității incriminării, precum și sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ din cuprinsul dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu raportare la art. 301 din Codul penal, și, respectiv, a stabilit că prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul art. 297 din Codul penal se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“ (prin „lege“ înțelegându-se legi și ordonanțe ale Guvernului, nu și alte acte normative de nivel inferior acestora, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine, coduri etice și deontologice, regulamente de organizare internă etc.). Cu alte cuvinte, atât infracțiunea de conflict de interese, cât și cea de abuz în serviciu continuă să fie incriminate în Codul penal în limitele astfel stabilite prin deciziile Curții Constituționale mai sus arătate. În acest sens menționăm că prin Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragraful 26, Curtea Constituțională a statuat că, urmare Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, dispozițiile „art. 297 alin. (1) din Codul penal au rămas în vigoare și continuă să producă efecte juridice în interpretarea pe care Curtea a constatat-o ca fiind conformă Legii fundamentale“. Totodată, în paragraful 46 al deciziei anterior menționate, Curtea, constatând că „legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei și nicio anumită intensitate a vătămării“, a concluzionat, la acea dată, că „indiferent de valoarea pagubei sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei, dacă sunt îndeplinite și celelalte elemente constitutive, fapta poate fi calificată drept infracțiune“. ...
Sursa oficială ↗