Decizia CCR nr. 651/2018Punctul 34

34. Deși efectul deciziilor Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare poate fi apreciat ca fiind unul similar cu cel al unei legi de dezincriminare, cele două acte, unul jurisdicțional și altul normativ, nu pot produce aceleași consecințe juridice ale aplicării. Regula este că ambele statuează pentru viitor, însă doar în privința legii de dezincriminare sau a legii penale sau contravenționale mai favorabile este prevăzută excepția retroactivității, nu și în privința deciziilor instanței de contencios constituțional. Între o decizie a Curții Constituționale și o lege nu se poate realiza o echivalență, prin analogie sau asimilare, cu privire la momentul și consecințele juridice ale aplicării actului, având în vedere diferența evidentă între cele două tipuri de acte. Dacă legea, așa cum este ea înțeleasă în jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 și Decizia nr. 146 din 25 martie 2004), poate fi aplicată retroactiv în cazuri excepționale, cum este cazul legii de dezincriminare sau al legii penale mai favorabile, deciziile Curții Constituționale „au putere numai pentru viitor“ în conformitate cu dispozițiile art. 147 alin. (4) teza finală din Constituție. ...