Decizia CCR nr. 641/2018Punctul 21

21. Art. 7 din Legea nr. 238/2004 stabilește cadrul juridic în care se dobândește de către titularul de acord petrolier dreptul de acces la perimetrul petrolier, respectiv la terenurile pe care se efectuează operațiuni petroliere, stipulând, la alin. (1) , că „Asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare și asupra terenurilor necesare oricăror activități pe care acestea le implică, altele decât cele declarate de utilitate publică, se instituie, în favoarea titularului, un drept de servitute legală“. Din cuprinsul textului reiese cu ușurință soluția adoptată de către legiuitor în privința dreptului de acces al titularului de acord petrolier la terenurile cuprinse în perimetrul petrolier, și anume crearea în favoarea acestuia a unui drept de servitute legală. Această servitute reprezintă o limitare legală a dreptului de proprietate privată al proprietarilor terenurilor afectate, o sarcină reală care servește bunei desfășurări a lucrărilor de utilitate publică privind operațiunile petroliere de explorare și de exploatare, așa cum sunt acestea definite în cuprinsul Legii nr. 238/2004, la art. 2 pct. 14, respectiv pct. 15, operațiuni efectuate în perimetrele prestabilite în acest sens de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale. În accepțiunea Legii nr. 238/2004, „exploatare“ semnifică ansamblul de lucrări efectuate la și de la suprafață pentru extragerea petrolului, colectarea, tratarea, transportul, precum și tranzitul acestuia prin conductele magistrale, în vederea realizării unor scopuri economice prin folosirea și punerea în valoare a acestuia; iar „explorare“ semnifică ansamblul de studii și operațiuni care se realizează pentru cunoașterea condițiilor geologice de acumulare a petrolului și cuprinde identificarea zăcămintelor, evaluarea cantitativă și calitativă a acestora, precum și determinarea condițiilor tehnice și economice de valorificare. ...