Decizia CCR nr. 647/2018Punctul 41

41. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate aduse articolului unic pct. 2 [cu referire la art. 75 alin. (1) ] din lege, Curtea reține că, în jurisprudența sa, prin Decizia nr. 427 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 9 noiembrie 2016, paragrafele 18 și 20, a constatat că nu există un paralelism legislativ între art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 75 din Legea nr. 393/2004. Astfel, în timp ce art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 reglementează obligația primarilor și viceprimarilor de a nu emite un act administrativ sau de a nu încheia un act juridic ori de a nu emite o dispoziție, în exercitarea funcției, care „produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I“, art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 definește noțiunea de „interes personal într-o anumită problemă“, noțiune care este cuprinsă de art. 74 referitor la obligația tuturor aleșilor locali de a depune declarația pe propria răspundere privind interesele personale. În consecință, Curtea a constatat că cele două norme de lege au atât ipoteze diferite, cât și conținut diferit, suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat. ...