Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 93

93. În fine, autorii sesizării mai susțin că, prin reglementările conținute în art. III pct. 1, cu referire la art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004, și în art. III pct. 3, cu referire la art. 54 alin. (1^1) din Legea nr. 304/2004, legea încalcă dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție referitoare la principiul securității juridice. Modalitatea de reglementare este contrară atât dispozițiilor art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, care dispun „în situații temeinic justificate, prin excepție de la prevederile alin. (1) , actele normative de importanță și complexitate deosebită pot fi modificate, completate sau, după caz, abrogate de autoritatea emitentă și în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, și data prevăzută pentru intrarea lor în vigoare, cu condiția ca intervențiile propuse să intre în vigoare la aceeași dată cu actul normativ supus evenimentului legislativ“, cât și celor ale art. 61 alin. (1) din aceeași lege, care arată că „modificarea sau completarea unui act normativ este admisă numai dacă nu se afectează concepția generală ori caracterul unitar al acelui act sau dacă nu privește întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar, actul se înlocuiește cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat“. În concret, Parlamentul României a procedat la modificarea unor prevederi conținute în Legea privind modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, act normativ neintrat în vigoare și aflat în procedură parlamentară, ca urmare a cererii de reexaminare formulate de Președintele României. Este de domeniul evidenței că Parlamentul României avea obligația legală de a aștepta intrarea în vigoare a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară pentru a proceda la modificarea normelor antecitate. ...