Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 526

526. În acest context, adoptarea dispozițiilor completatoare ale art. 143 din cod, cuprinse în alin. (4^1), care au același obiect de reglementare cu dispozițiile art. 142 alin. (5) și alin. (6) , rămase nemodificate, ridică serioase îndoieli cu privire la logica juridică a legiuitorului și cu privire la intenția de reglementare a acestuia. Dincolo de paralelismul juridic, norma este viciată sub mai multe aspecte: (i) prima teză a normei criticate este în vădită contradicție cu art. 142 alin. (5) care prevede posibilitatea folosirii acestor probe și în altă cauză penală, iar prin coroborarea cu art. 311 alin. (1) din cod, anulează practic această modalitate de extindere a urmăririi penale, (ii) norma abrogă posibilitatea judecătorului ori completului învestit cu soluționarea cauzei de a solicita datele sigilate dacă există noi probe din care rezultă că totuși o parte dintre acestea privesc fapta ce formează obiectul cercetării, (iii) introduce instituția completării mandatului, nedefinită în cuprinsul actului modificator, (iv) completarea mandatului vizează alte infracțiuni a căror săvârșire rezultă din indiciile din convorbirile, comunicările sau conversațiile interceptate și înregistrate, deși în ultima teză a normei prevede expres că acestea pot fi folosite numai pentru probarea faptei ce formează obiectul cercetării ori contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor pentru care s-a solicitat autorizarea de la judecătorul de drepturi și libertăți. ...