Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 739

739. În ceea ce privește critica potrivit căreia normele completatoare deturnează instituția mandatului de aducere de la finalitatea sa și o transformă într-o etapă de aducere la cunoștință a învinuirii, având în vedere împrejurarea care impune emiterea mandatului de aducere, și anume prezența persoanei este absolut necesară în vederea audierii sau a efectuării actului de procedură, Curtea constată că dreptul la informare al suspectului sau al inculpatului cu privire la acuzația penală este obligatoriu a fi respectat. Așa cum s-a arătat în prealabil, scopul instituției mandatului de aducere este asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, însă aceasta nu se poate realiza și, cu atât mai puțin, nu poate justifica nesocotirea drepturilor procesuale ale participanților. De altfel, Curtea observă că dispozițiile art. 108 din cod, referitoare la comunicarea drepturilor și a obligațiilor în procedura audierii suspectului sau inculpatului, prevăd obligația organului judiciar de a comunica suspectului sau inculpatului calitatea în care este audiat, fapta prevăzută de legea penală pentru săvârșirea căreia este suspectat sau pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și încadrarea juridică a acesteia. ...