Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 945

945. Examinând noile cazuri de recurs în casație, Curtea reține că acestea vizează situații în care instanța de recurs urmează să facă atât o analiză de drept (a legalității), cât și o analiză de fapt (a temeiniciei). În situații precum: „nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni“, „faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică“, „când s-a comis o eroare gravă de fapt“, este evident că instanța nu se va limita la un control de legalitate a hotărârii, ci va efectua o reevaluare a fondului cauzei, luând în considerare situația de fapt în care a fost săvârșită infracțiunea. Astfel, dispozițiile art. 438 alin. (1^3) din cod stabilesc expres că „instanța, soluționând recursul în casație, verifică hotărârile atacate sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute în alineatele precedente“. Atribuind competența instanței de a proceda la astfel de verificări în cadrul soluționării recursului în casație, legiuitorul conferă caracter devolutiv acestei căi de atac, transformând-o în cale ordinară. De altfel, intenția legiuitorului reiese și din Expunerea de motive la lege, unde s-a menționat că aceste cazuri s-au regăsit și în vechea reglementare a Codului de procedură penală din 1968, reglementare care prevedea recursul drept o cale ordinară de atac. ...