Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 1009

1009. În legătură cu cea de-a doua critică, Curtea constată că atunci când legiuitorul a vrut să dea efect unei decizii a Curții Constituționale survenite ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești în materie penală a făcut-o în mod clar și neechivoc. Astfel, cazul de revizuire reglementat de art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală are în vedere faptul că hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după rămânerea sa definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză. Cazul de contestație la executare, introdus prin textul criticat, respectiv cel întemeiat pe „o decizie a Curții Constituționale referitoare la conținutul infracțiunii pe care s-a întemeiat hotărârea penală pronunțată“, are un caracter echivoc și neclar. Nu se poate stabili cu certitudine care a fost voința legiuitorului, întrucât formularea este vagă și necircumstanțiată. ...