Decizia CCR nr. 603/2018Punctul 24

24. Cu referire la această critică, Curtea reține că dispozițiile art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală disting între, pe de o parte, procedura de soluționare a contestației pe cale administrativă și, pe de altă parte, cauza penală având ca obiect constatarea infracțiunii care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă. În plus, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cauza având ca obiect acțiunea în contencios administrativ formulată împotriva deciziei de suspendare a soluționării contestației pe cale administrativă, și nu în cauza penală, în care, într-adevăr, se pot ridica probleme de natura celor indicate de către autoarea excepției în critica formulată din perspectiva prevederilor art. 20 din Constituție, prin raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenție. În aceste condiții însă, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor … privind neconstituționalitatea… unei dispoziții… dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei…“, Curtea Constituțională nu poate examina conformitatea dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu prevederile art. 20 din Constituție, prin raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenție. ...