Decizia CCR nr. 597/2018Punctul 13

13. În opinia instanței, ceea ce determină practic neconstituționalitatea acestui articol este faptul că, în ipoteza desființării unui post, angajatul este obligat să mențină salariatul în funcție și să îi plătească drepturile ce decurg din contractul individual de muncă, fără a mai putea beneficia însă, corelativ, de munca acestuia, câtă vreme postul angajatului nu mai există. Este situația în care, în perioada de 2 ani cât salariata/salariatul ar fi fost în concediu pentru creșterea copilului, societatea ar fi trecut prin proceduri de reorganizare, care, chiar dacă nu au avut efectul unui faliment sau al unei reorganizări judiciare, în fapt ar fi însemnat desființarea unor puncte de muncă, a unor secții etc. Ca atare, la întoarcerea din acest concediu, salariatul va beneficia în acest caz atât de drepturile salariale, cât și de cele aferente acestuia fără a presta muncă în schimbul acestora, ceea ce schimbă natura juridică a acestei plăți, din salariu (ce reprezintă contraprestația muncii, conform art. 159 din Codul muncii) într-un ajutor social, datorat independent de faptul de a presta în schimbul său o muncă și indiferent de calitatea ei (în cazul comiterii unor abateri disciplinare grave). Practic, salariatul se află în prelungirea unei protecții sociale, de data aceasta costurile protecției urmând a fi suportate de un angajator privat. ...