Decizia CCR nr. 607/2018Punctul 3

3. În motivarea obiecției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că dispozițiile „art. 2^2 alin. (2) și art. 2^3“ din lege, care stabilesc entitățile și modalitatea de participare la luarea deciziilor în cadrul organizațiilor de management al destinațiilor, prin raportare la dispozițiile art. 484 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, introduc un tratament juridic diferit unor categorii de persoane aflate in situații similare, contrar principiului egalității în fața legii, consacrat la art. 16 din Constituție. Astfel, potrivit art. 484 din Codul fiscal, obligația de plată a taxei speciale pentru promovare turistică a localității nu revine tuturor membrilor din cadrul destinației ai confederațiilor/ federațiilor patronale reprezentative, cu activitate în domeniul turismului, organizațiilor patronale, respectiv angajatorilor din cadrul destinației turistice. Deci, vor fi entități la nivelul destinației turistice care nu au obligația să plătească taxa specială pentru promovare turistică, pe criteriile reținute de Codul fiscal. Spre exemplu, organizațiile patronale, menționate la „art. 2^2 alin. (2) lit. b) “ din lege, nu se încadrează în categoria plătitorilor de taxe speciale, conform accepțiunii date de Codul fiscal, astfel că acestea vor fi membri ai organizației de management al destinației, dar nu vor putea participa la luarea deciziilor, așa cum precizează art. 2^3. ...