Decizia CCR nr. 585/2018Punctul 41

41. În acest context, Curtea reține faptul că servituțile legale pot fi clasificate în servituți generale, stabilite de Codul civil, majoritatea acestora fiind de utilitate privată, și servituți speciale, stabilite prin Codul civil și alte legi, care sunt de utilitate publică/privată. Astfel, servituțile speciale sunt cele create prin reglementări legale cu caracter special, fiind destinate să servească atât unui interes privat, cât și unui interes public. În această din urmă categorie, cu titlu exemplificativ, se regăsesc servituțile instituite de Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, Legea apelor nr. 107/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie 1996, Legea minelor nr. 85/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 27 martie 2003, și Legea petrolului nr. 238/2004 sau servituțile aeronautice, cum ar fi cele instituite de Codul aerian. De asemenea, în același sens, Curtea observă că art. 621 dinCodul civil reglementează dreptul de trecere pentru utilități, drept care constituie o servitute legală specială instituită pentru satisfacerea unui interes public denumită și servitute administrativă. Această servitute legală specială nu servește unui interes privat generat de raporturile de vecinătate, ci unui interes public în favoarea autorităților publice competente sau a celor cărora li s-a acordat dreptul de a realiza asemenea rețele edilitare. ...