Decizia CCR nr. 582/2018Punctul 25

25. Raportat la excepția ridicată în prezenta cauză, constatăm că situația persoanelor arestate preventiv și cea a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate nu sunt diferite. Astfel, cu privire la persoanele arestate preventiv distingem două situații, și anume una care vizează persoanele arestate preventiv încă din faza de urmărire penală și pentru care măsura s-a menținut și în cursul procedurii de cameră preliminară și al judecății, potrivit art. 348, art. 362 și art. 399 din Codul de procedură penală, iar cealaltă care vizează persoanele arestate preventiv în cursul procedurii de cameră preliminară și al judecății, potrivit art. 238 din același cod. Pe durata executării măsurii arestului preventiv și a pedepselor definitive privative de libertate, persoanele astfel deținute se află, din perspectiva dreptului la învățământ, în situații juridice obiectiv similare, astfel că tratamentul juridic diferit instituit prin Legea nr. 254/2013 nu are ca fundament o justificare obiectivă, legitimă și rezonabilă. Mai mult, atât timp cât legea nu prevede criterii de evaluare a gradului de securitate privind persoana, neasigurarea dreptului la învățătură persoanelor arestate preventiv este discriminatorie, neîntrunind condițiile de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit. ...