Decizia CCR nr. 556/2018Punctul 12

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în aplicarea principiului disponibilității, prevăzut de art. 9 din Codul de procedură civilă, prevederile textului de lege criticat dispun în legătură cu posibilitatea de alegere a locului citării și al comunicării altor acte de procedură, prin excepție de la procedura de drept comun al locului citării, reglementată de art. 155 și art. 156 din Codul de procedură civilă. Astfel, în sensul textului de lege criticat, părțile pot indica alt domiciliu sau, după caz, sediu, în vederea comunicării actelor de procedură, însă aplicarea acestei proceduri este condiționată în mod expres de indicarea și a persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură. Prin urmare, neindicarea, în acest caz, a mandatarului procesual al părții este sancționată cu aplicarea dreptului comun în materie, respectiv comunicarea actelor de procedură se va face la locul în care partea își are domiciliul/sediul, respectiv, în condițiile art. 155 și art. 156 din Codul de procedură civilă. ...