Decizia CCR nr. 514/2018Punctul 18

18. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că reducerea cu jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de lege pentru persoanele care au comis una dintre infracțiunile atribuite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 în competența Direcției Naționale Anticorupție și care facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni reprezintă, în realitate, un beneficiu, și nu un drept, acordat de legiuitor, în aplicarea actelor internaționale mai sus arătate, în favoarea persoanelor menționate în cuprinsul textului criticat. Așa fiind, cu prilejul reglementării acestui beneficiu, legiuitorul a impus, printre altele, condiția ca denunțul și actele de facilitare a identificării și a tragerii la răspundere penală a persoanelor denunțate să fie efectuate în cursul urmăririi penale. Această condiție are scopul de a determina persoanele care pot face denunțuri, în condițiile prevăzute prin textul criticat, să procedeze la punerea la dispoziția organelor judiciare a informațiilor de care dispun, într-o etapă incipientă a procesului penal, respectiv la un moment cât mai apropiat de cel al comiterii faptelor denunțate, contribuind, în acest fel, la descoperirea și tragerea la răspundere penală a autorilor, în timp util, înaintea intervenirii unor cauze de natură a înlătura răspunderea penală sau executarea pedepsei și, prin urmare, dreptul organelor judiciare de a manifesta un rol activ în combaterea faptelor de corupție. Prin urmare, condiția criticată de autorul excepției vizează aspecte ce țin de desfășurarea etapelor procesului penal și are ca scop creșterea eficienței activității organelor judiciare, contribuind la descoperirea și sancționarea infracțiunilor de corupție într-un interval de timp cât mai scurt de la momentul comiterii lor. ...