Decizia CCR nr. 507/2018Punctul 31

31. Prin Decizia nr. 898/2015, Curtea a constatat că soluția legislativă potrivit căreia încheierea prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este „definitivă“ este neconstituțională. Materia vizată privește procedura de soluționare a cererii de aplicare a amenzii, respectiv caracterul definitiv al încheierii de amendare a conducătorului autorității publice sau, după caz, a persoanei obligate, în situația neexecutării hotărârilor judecătorești definitive prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative. Textul analizat reprezenta o recentă modificare legislativă constând în eliminarea căii de atac împotriva soluției de amendare a conducătorului autorității publice, în condițiile în care acesta putea contesta doar cuantumul sumei datorate, cuantum ce se stabilea însă, ulterior, prin hotărâre supusă apelului, respectiv recursului. Curtea a constatat că, prin eliminarea controlului judiciar al soluției de stabilire a amenzii, textul în cauză constituie o ingerință vădit disproporționată în exercitarea unor drepturi fundamentale, ce încalcă prevederile art. 21 și art. 53 alin. (2) din Constituție și pe cele ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sens în care a efectuat testul de proporționalitate, pentru a determina dacă limitările aduse dreptului fundamental vizează un scop legitim, sunt justificate și păstrează un raport de proporționalitate între mijloacele folosite de legiuitor și scopul urmărit de acesta. Cu alte cuvinte, Curtea a analizat dacă limitarea accesului liber la justiție este temeinic justificată, apreciind în ce măsură dezavantajele create de ea nu cumva depășesc posibilele avantaje (Decizia nr. 266 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 25 iunie 2014). Efectuând testul de proporționalitate, Curtea a constatat că măsura eliminării controlului judiciar în respectiva procedură nu avea un caracter necesar, din moment ce nu era unica măsură aflată la dispoziția legiuitorului pentru eficientizarea executării silite în materia contenciosului administrativ, fiind, totodată, disproporțională cu scopul legitim urmărit, din perspectiva relației existente între interesul general și cel individual. ...