Decizia CCR nr. 498/2018Punctul 7

7. În acest context se observă că dispozițiile legale criticate prezintă un grad mare de generalitate, deși privesc un domeniu sensibil, respectiv datele personale de natură medicală, cuprinse în dosarul electronic de sănătate. Legiuitorul s-a limitat la a enunța în mod generic obligativitatea utilizării dosarului electronic de sănătate al pacientului, fără a stabili în concret garanții adecvate, menite să asigure protecția datelor cu caracter personal, cuprinse în cadrul acestuia. De asemenea, s-a rezumat la a reglementa că modalitatea de utilizare și completare a dosarului antereferit va fi stabilită prin norme metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la acesta, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Astfel, textele analizate fac trimitere la acte normative cu forță juridică inferioară legii, așa încât modalitatea de utilizare și completare a dosarului antereferit se va realiza în baza unei proceduri neprevăzute de lege și deci „susceptibilă de a fi calificată ca arbitrară“. Simpla trimitere, în cazul dat, la o legislație infralegală, respectiv la hotărâri ale Guvernului, care trimit, la rândul lor, la ordine - acte normative caracterizate printr-un grad sporit de instabilitate - încalcă principiul legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție; în acest sens se face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 17 din 21 ianuarie 2015, paragraful 60. Astfel, cerințele art. 26 din Constituție nu mai sunt realizate prin lege, ci prin acte administrative, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 34/2015 și Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1.123/849/2016. ...