Decizia CCR nr. 462/2018Punctul 11

11. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul domnului avocat Mihai Popa, care învederează că a ridicat excepția de neconstituționalitate anterior pronunțării Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017, într-o contestație de cameră preliminară, prin care se critica soluția judecătorului de cameră preliminară de prim grad de jurisdicție, potrivit căreia se respinsese excepția de nelegalitate a obținerii unor probe pentru neîndeplinirea condițiilor de fond prevăzute în cazul nulității relative. În continuare arată că este de acord cu cele reținute de judecătorul de cameră preliminară, în sensul că sancțiunea nulității relative nu este o sancțiune ce intervine de plano pentru asanarea încălcării oricărei dispoziții legale. Cu toate acestea, arată că nu este de acord cu susținerea potrivit căreia dispozițiile criticate au în vedere încălcarea normelor care produc o vătămare a drepturilor fundamentale. În continuare arată că autorul excepției nu a criticat incompatibilitatea textului cu dreptul la un proces echitabil, astfel cum susține Avocatul Poporului. În acest context, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și constatarea neconstituționalității soluției legislative cuprinse în art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, în măsura în care sintagma care definește regimul juridic al nulității relative s-ar aplica acelor acte procesuale ori procedurale, cu sau fără funcție probatorie, întocmite cu nerespectarea unor dispoziții constituționale care reglementează drepturi fundamentale sau cu nerespectarea dispozițiilor legale care transpun în plan procesual garanții instituționale ori procesuale menite să ocrotească acele drepturi fundamentale. Arată că art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală contravine art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece sintagma „orice altă dispoziție legală“ din cuprinsul acestuia nu face distincție între norme de rang constituțional, convențional și norme legale. Totodată, textul criticat nu face distincție nici în funcție de tipologia vătămării, nefăcând distincție între vătămarea unui drept procesual sau a unui drept substanțial, deși această diferențiere produce consecințe în ceea ce privește sarcina probei. În continuare invocă Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017, paragrafele 26, 28, 29. În acest context, arată că legalitatea probei penale este un concept bidimensional, care reunește atât legalitatea formală, cât și legalitatea materială/substanțială care se referă la loialitate, principii generale de drept și drepturi fundamentale. Astfel, trebuie stabilit în ce măsură regimul nulităților este compatibil cu rigorile constituționale invocate de autorul excepției, adică în ce măsură protejează componenta materială a legalității probei penale. Se apreciază că dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală permit restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți, o condiție fiind stabilirea acestei restrângeri prin lege. Or încălcarea legii determină încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție, deoarece nu putem vorbi de prevederea restrângerii în lege și de nerespectarea legii, astfel cum nu putem vorbi de înfăptuirea justiției în numele legii, dar cu nerespectarea legii. Susține că asistăm la o tendință de constituționalizare a procedurilor penale, în sensul desfășurării procesului sub semnul respectării drepturilor fundamentale. Arată că instanța Supremă Federală din Germania a reținut, încă din 1964, că dispozițiile constituționale în materia drepturilor fundamentale trebuie să își producă un efect corector al normelor de procedură penală, acționând ca drept constituțional aplicat. Solicită Curții să admită excepția de neconstituționalitate și să constate că dispozițiile criticate sunt constituționale în măsura în care nu se aplică actelor procesuale sau procedurale întocmite cu nerespectarea unor norme care transpun garanții procesuale sau instituționale menite să apere drepturile fundamentale. ...