Decizia CCR nr. 452/2018Punctul 10

CCR · decizie de neconstituționalitate · 04.07.2018 · dosar 853A/2018
Punctul 10
10. Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 76 din Constituție, se susține că, potrivit dispozițiilor constituționale, regula care guvernează adoptarea hotărârilor Parlamentului este întrunirea cvorumului decizional al majorității simple de voturi, respectiv jumătate plus unu din numărul senatorilor și/sau deputaților prezenți la ședință, excepțiile de la aceasta regulă fiind expres prevăzute de Legea fundamentală. Astfel, pe lângă situația reglementată de art. 76 alin. (1) , referitoare la hotărârile prin care se adoptă sau se modifică regulamentele parlamentare, Constituția mai prevede patru situații în care Parlamentul, în Camere reunite, adoptă hotărâri cu votul majorității absolute a membrilor săi, respectiv jumătate plus unu din numărul senatorilor și deputaților, și anume în cazurile care privesc: suspendarea Președintelui României - art. 95 alin. (1) , acordarea încrederii Guvernului - art. 103 alin. (3) , adoptarea unei moțiuni de cenzură prin care se retrage încrederea Guvernului - art. 113 alin. (1) sau adoptarea unei moțiuni de cenzură în procedura angajării răspunderii Guvernului - art. 114 alin. (2) . De asemenea, Constituția cere întrunirea unei majorități calificate de vot, respectiv două treimi din numărul deputaților și senatorilor, în cazul hotărârii adoptate în ședința comună a Camerelor Parlamentului, prin care Președintele României este pus sub acuzare pentru înaltă trădare. Din analiza acestor dispoziții constituționale rezultă că toate hotărârile adoptate de Camera Deputaților sau de Senat, în ședințe separate, cu excepția celor referitoare la regulamentele proprii de organizare și funcționare, urmează regula stabilită de dispozițiile art. 76 alin. (2) din Constituție, respectiv se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți în fiecare Cameră. Însă, tot potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (Deciziile nr. 260 și nr. 261 din 8 aprilie 2015), legiuitorul trebuie să se raporteze la reglementările ce reprezintă un reper de claritate, precizie și previzibilitate. Dispozițiile constituționale stabilesc, astfel, condiții minime ce trebuie garantate la momentul elaborării diferitelor categorii de acte normative, având în vedere rațiuni referitoare la importanța domeniilor sociale pe care le reglementează. Rezultă, astfel, că instituirea cerinței adoptării cu o majoritate absolută este de natură să asigure o garanție mai puternică a atingerii dezideratelor avute în vedere la elaborarea respectivului act normativ. În același sens există și alte dispoziții legale care reglementează majorități de adoptare a hotărârilor Parlamentului, diferite de cea prevăzută de art. 76 din Constituție. Cu titlu exemplificativ, se menționează majoritatea de vot necesară pentru numirea președintelui și vicepreședinților Consiliului Legislativ (art. 9 din Legea nr. 73/1993 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ, republicată). ...
Sursa oficială ↗