Decizia CCR nr. 457/2018Punctul 33

33. Chiar dacă sesizarea a fost depusă în interiorul termenului de protecție, care începe să curgă de la data depunerii legii la secretarii generali ai Camerelor în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții, iar în această situație ar fi respectată, aparent, condiția de admisibilitate referitoare la obiectul controlului de constituționalitate, legea nefiind încă promulgată, atâta vreme cât, în urma parcurgerii procedurii de reexaminare declanșate la cererea Președintelui României, legea nu a suferit nicio modificare, prezervând soluțiile legislative adoptate anterior cu privire la care termenul de exercitare a dreptului de sesizare a Curții Constituționale a început să curgă imediat după finalizarea procedurii de adoptare a legii în Parlament și a fost același pentru toate subiectele de drept care, potrivit Constituției, au îndrituirea de a învesti Curtea cu efectuarea controlului de constituționalitate, Curtea reține inadmisibilitatea sesizării formulate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 357 din 30 mai 2018, paragraful 32). Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, paragraful 65, Curtea Constituțională a apreciat că „în ipoteza întreruperii termenului de promulgare, admisibilitatea sesizării nu poate fi raportată decât la termenele stabilite de lege și de Constituție, iar nu la lipsa decretului de promulgare. Cu alte cuvinte, după expirarea termenului de 5 zile sau 2 zile, după caz, și a termenului de 20 de zile în care legea ar fi fost promulgată în lipsa cauzei de întrerupere a procedurii de promulgare (sesizarea anterioară a instanței constituționale), titularii dreptului de a sesiza instanța constituțională pierd acest drept, cu consecința că obiecțiile de neconstituționalitate formulate peste aceste termene vor fi respinse ca inadmisibile“. ...