Decizia CCR nr. 400/2018Punctul 13

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, prin raportare la critici relativ asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 621 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 17 iulie 2012, Curtea a reținut că autorul acesteia critica modalitatea de redactare a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, susținând că definiția noțiunii de „consumator“ ar trebui să includă și persoana juridică, atunci când aceasta este parte la încheierea unor contracte comerciale ce pot intra sub sfera actului normativ criticat. Așadar, pretinsa neconstituționalitate era dedusă dintr-o omisiune de reglementare, pe care, însă, Curtea Constituțională nu o poate complini, întrucât, potrivit art. 61 din Constituție, „Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a țării“, modificarea sau completarea normelor juridice fiind atribuții exclusive ale acestuia. În acest sens a statuat instanța de contencios constituțional și prin Decizia nr. 1.129 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008. ...