Decizia CCR nr. 399/2018Punctul 22

22. Așadar, regula generală în materia impozitelor și taxelor este cuprinsă în art. 139 alin. (1) din Constituție, iar, potrivit art. 56 din Constituție, contribuția cetățenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora. Ca atare, nu se poate reține, de principiu, că prin stabilirea pe cale legală a unei obligații fiscale, recuperarea prin măsuri de executare silită sau stabilirea unor termene pentru achitarea acestora către stat și data când se naște dreptul organului fiscal de a le stabili și a le determina sau când începe să curgă termenul de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale, aspecte care țin de opțiunea legiuitorului, s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane, al cărui conținut și limite sunt stabilite prin lege, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție. În acest sens, a se vedea și Decizia nr. 686 din 24 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 23 februarie 2017, paragraful 31 sau Decizia nr. 607 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 de 23 iulie 2012. De altfel, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din primul protocol adițional la Convenție, este dreptul statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții. ...