Decizia CCR nr. 417/2018Punctul 39

39. Întinderea noțiunii de previzibilitate depinde într-o largă măsură de conținutul textului respectiv, de domeniul la care se referă, ca și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Asemenea consecințe nu au nevoie să fie previzibile cu o certitudine absolută. O atare certitudine, oricât de dorită ar fi, este imposibil de realizat și, mai mult, poate da naștere la o rigiditate excesivă a reglementării. Or, dreptul trebuie să se adapteze schimbărilor de situație [a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 august 1998, pronunțată în Cauza Hertel împotriva Elveției]. Drept consecință logică a principiului conform căruia legile trebuie să fie de aplicabilitate generală, formularea actelor normative nu este întotdeauna exactă, folosirea unor caracterizări generale fiind preferată unor liste exhaustive (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31). Rezultă că interpretarea acestor norme depinde de practică, iar instanțele interne sunt cele mai în măsură să examineze și să interpreteze legislația națională [a se vedea Hotărârea din 21 ianuarie 1999, pronunțată în Cauza Garcia Ruiz împotriva Spaniei, paragraful 28, Hotărârea din 22 martie 2001, pronunțată în Cauza Streletz, Kessler și Krenz împotriva Germaniei, paragraful 50, și Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi S.r.l. și alții împotriva Italiei, paragraful 108]. ...