Decizia CCR nr. 416/2018Punctul 15

15. În al doilea rând, din interpretarea sistematică a dispozițiilor constituționale înscrise în titlul VII al Constituției rezultă că legiuitorul constituant originar a înscris ipoteza organizării referendumului pentru revizuire în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului/propunerii de revizuire, fără nicio referire la autoritatea competentă să o adopte (respectiv Parlamentul), întrucât numai această modalitate de redactare a dispozițiilor art. 147 alin. (3) - devenit ulterior revizuirii din 2003 art. 151 alin. (3) - era de natură să asigure corelarea cu dispozițiile art. 148 alin. (3) din Legea fundamentală, devenit art. 152 alin. (3) după revizuirea și republicarea Constituției din 2003. Suplețea celor două norme constituționale menționate - ce nu adiționează expresiei „de la data adoptării“ și locuțiunea verbală „de către Parlament“ - face ca acestea să fie aplicabile chiar și în raport cu competențele Curții Constituționale dobândite ulterior revizuirii Legii fundamentale, având în vedere faptul că, la momentul anului 2003, controlul de constituționalitate din oficiu exercitat de către Curtea Constituțională ulterior adoptării legii de revizuire în Parlament nu era prevăzută expres în Legea nr. 47/1992. Ulterior revizuirii din anul 2003, Curtea Constituțională realizează și un control de constituționalitate posterior, asupra legii de revizuire adoptate de către Parlament. Așadar, după dobândirea acestei atribuții de către instanța de contencios constituțional, data adoptării nu mai poate fi data adoptării de către Parlament a legii de revizuire (aceasta fiind doar o etapă procedurală în procedura de revizuire), ci data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale prin care se constată că au fost respectate dispozițiile constituționale referitoare la revizuire, moment la care se închide orice altă procedură parlamentară. ...