Decizia CCR nr. 381/2018Punctul 16

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cadrul soluționării recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 35/J din 11 noiembrie 2015, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii - Secția pentru judecători în materie disciplinară, prin care a fost admisă acțiunea disciplinară și s-a aplicat recurentei o sancțiune disciplinară prevăzută de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Recursul a fost înregistrat spre soluționare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, dosarul a parcurs procedura de filtrare, potrivit art. 493 din Codul de procedură civilă, iar, prin Încheierea de ședință din 4 iulie 2016, s-a admis în principiu recursul. În cadrul acestei acțiuni, autoarea excepției a invocat o chestiune prealabilă privind calificarea căii de atac, susținând că, în opinia sa, contrar celor menționate în dispozitivul hotărârii atacate, calea de atac împotriva hotărârii secției CSM în materie disciplinară ar fi apelul, iar nu recursul. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a procedat la analiza cererii de calificare a căii de atac, dezbaterile asupra acesteia fiind consemnate în Încheierea din 10 octombrie 2016, reținând următoarele: reglementările din procedura cercetării disciplinare a magistraților au un caracter special; dispozițiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 conțin reglementări speciale, astfel că normele cu caracter general invocate de autoare nu sunt aplicabile; potrivit art. 97 pct. 4 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă „orice alte cereri date de lege în competența sa“, iar această sintagmă nu cuprinde și apelul; aceste norme trebuie interpretate prin coroborare cu art. 24 din Legea nr. 304/2004 care prevede competența Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului invocate de autoarea excepției nu confirmă concluzia că, în această materie, trebuie asigurată o cale devolutivă de atac sau un dublu grad de jurisdicție. De asemenea, instanța a considerat că, „dată fiind specificitatea cauzelor în materia contenciosului disciplinar al magistraților, în cadrul unor astfel de pricini, eventualele critici formulate din perspectiva netemeiniciei unei hotărâri atacate, prin care partea recurentă vizează, în realitate, mai mult sau mai puțin explicit, aspecte de nelegalitate a acesteia, pot fi examinate de către instanța de control judiciar, prin încadrarea lor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă“. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins cererea autoarei excepției, de recalificare - din recurs în apel - a căii de atac împotriva hotărârii Secției pentru judecători a CSM în materie disciplinară, și a procedat la soluționarea recursului, după regulile prevăzute de Codul de procedură civilă, referitoare la calea extraordinară de atac a recursului, reținând că nu are competența să soluționeze apeluri în această materie, potrivit art. 97 pct. 4 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 24 din Legea nr. 304/2004. Astfel, instanța a considerat că motivul de recurs referitor la netemeinicia hotărârii atacate, invocat de autoarea excepției de neconstituționalitate, se încadrează între motivele de casare prevăzute la art. 488 din Codul de procedură civilă, a aplicat procedura de filtrare și a admis în principiu recursul. În cursul judecății „recursului“ a fost invocată excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată Curtea Constituțională. ...