Decizia CCR nr. 357/2018Punctul 22

22. Prin urmare, întrucât legea a fost adoptată în procedură de urgență, în speță este aplicabil art. 15 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 47/1992 referitor la termenul de două zile. Legea a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaților și la cel al Senatului la data de 21 decembrie 2017 și trimisă spre promulgare la data de 23 decembrie 2017. La data de 22 decembrie 2017, deci în interiorul termenului prevăzut de lege, două subiecte de drept îndrituite de lege, distincte de autorul sesizării din prezenta cauză, respectiv un număr de 29 de senatori aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, au formulat obiecții de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care au constituit obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 2.962A/2017 și nr. 2.965A/2017. Prin adresele nr. 12.641 din 22 decembrie 2017, respectiv nr. 12.661 din 27 decembrie 2017, Curtea a adus la cunoștința Președintelui României înregistrarea pe rolul instanței constituționale a sesizărilor formulate, astfel că, începând cu data de 22 decembrie 2017, în sarcina Președintelui României s-a născut interdicția de a promulga legea, iar din data de 23 decembrie 2017, dată la care legea a fost trimisă Președintelui spre promulgare, în temeiul art. 77 alin. (1) din Constituție, s-a născut dreptul constituțional al acestuia de a sesiza Curtea Constituțională, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi, drept care nu a fost exercitat cu acel prilej. ...