Decizia CCR nr. 339/2018Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, referitor la dispozițiile art. 268 alin. (2) și (3) din Codul penal. Astfel, consideră că prevederile alin. (2) al textului de lege criticat nu au legătură cu soluționarea cauzei, autorul excepției fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii reglementate de dispozițiile art. 268 alin. (1) din Codul penal. De asemenea, arată că autorul excepției nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, ceea ce ar fi constituit premisa aplicării prevederilor art. 268 alin. (3) din Codul penal, astfel că nici acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei. În ceea ce privește dispozițiile art. 268 alin. (1) din Codul penal, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 259 din Codul penal din 1969, care incriminau fapta de denunțare calomnioasă, și anume deciziile nr. 270 din 19 decembrie 2000 și nr. 680 din 31 mai 2011. ...