Decizia CCR nr. 299/2018Punctul 5

5. În acest sens, se susține că sintagmele „proiectul legii constituționale“ și „adoptat de fiecare Cameră a Parlamentului“ din articolul unic pct. 2 sunt neclare, contrar exigențelor art. 1 alin. (5) din Constituție. Articolul unic pct. 2 din legea transmisă la promulgare introduce un nou alineat la art. 6 din Legea nr. 3/2000, alin. (3) , care prevede următoarele: „Proiectul legii constituționale adoptat de către fiecare Cameră a Parlamentului sau de către Camerele reunite în caz de divergență conform art. 151 alin. (2) din Constituția României, republicată, se trimite de îndată Curții Constituționale, care procedează potrivit legii. Dacă se constată că inițiativa legislativă de revizuire depășește limitele revizuirii, aceasta se consideră nefinalizată și se transmite Parlamentului, procedura urmând a fi reluată“. Consideră că utilizarea de către legiuitor a sintagmei „proiectul legii constituționale“ este improprie și neclară prin raportare la art. 151 alin. (1) din Constituție și art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât, în etapa procesuală la care se referă noul alin. (3) al art. 6 din Legea nr. 3/2000, controlul din oficiu al Curții Constituționale operează asupra legii de revizuire a Constituției adoptate de Parlament, iar nu asupra unui proiect de lege de revizuire. De asemenea, utilizând sintagma imprecisă „adoptat de fiecare Cameră a Parlamentului“, legiuitorul permite interpretarea eronată conform căreia Curtea Constituțională ar trebui să se pronunțe de două ori asupra proiectului de lege de revizuire a Constituției adoptat de fiecare Cameră a Parlamentului, iar nu o singură dată, cu privire la legea de revizuire adoptată de cele două Camere ale Parlamentului. Totodată, pentru a asigura claritatea, precizia și predictibilitatea legii, textul ar trebui să prevadă expres că instanța constituțională se pronunță asupra legii adoptate de ambele Camere, nu de fiecare dintre acestea. ...