Decizia CCR nr. 247/2018Punctul 17

17. Având în vedere atât jurisprudența precitată, cât și cele reținute în paragraful 15 al prezentei decizii, Curtea constată că normele procesual penale criticate nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecății și, totodată, în privința acestora este incidentă o altă cauză de inadmisibilitate, și anume lipsa condiției interesului în invocarea excepției de neconstituționalitate, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității normelor procesual penale criticate. Cu alte cuvinte, eventuala admitere a excepției de neconstituționalitate nu ar produce niciun efect în cauză, de vreme ce, soluționând cererile și excepțiile invocate în condițiile art. 345 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară le-a respins, în temeiul art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, ca neîntemeiate, și a constatat legalitatea sesizării instanței privind pe inculpatul, autor al excepției, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând, totodată, începerea judecății cauzei privind pe inculpatul, autor al excepției. Așadar, Curtea constată că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, judecătorul de cameră preliminară nu a dispus restituirea cauzei la parchet, în temeiul art. 346 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală, în vederea refacerii urmăririi penale, pentru ca autorul excepției să justifice un interes procesual în invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală din perspectiva invocării - în ipoteza admiterii excepției - nulității actelor de urmărire penală. În aceste condiții, Curtea reține că motivele de neconstituționalitate formulate în susținerea excepției relevă doar o situație ipotetică în care s-ar putea constata că norma procesual penală este lovită de un viciu de neconstituționalitate. ...