Decizia CCR nr. 227/2018Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 17/2014 pun problema retroactivității din perspectiva desființării sau a limitării efectelor sau a drepturilor născute în mod valabil și recunoscute în baza legii vechi. Astfel, consideră că art. 5 al Legii nr. 17/2014 nu se poate aplica retroactiv convențiilor încheiate anterior intrării sale în vigoare, adică înscrisurilor sub semnătură privată, antecontracte de vânzare sau promisiuni de vânzare. Chiar dacă aceste înscrisuri nu au forța juridică de a modifica titularul dreptului de proprietate, nu înseamnă că acestea nu au niciun efect juridic, ci, în baza lor, promitentul-vânzător cedează promitentului-cumpărător, în schimbul unei sume de bani, o creanță constând în dreptul de a obține proprietatea asupra terenului. Arată că aplicarea Legii nr. 17/2014 antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a acesteia reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate al promitentului-cumpărător, întrucât eventuala exercitare a dreptului de preempțiune de către titularii acestui drept conduce inevitabil la privarea promitentului-cumpărător de bunul său - dreptul de creanță - „speranța legitimă“, care intră sub protecția art. 1 al Primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Promitentul-cumpărător nu mai poate obține îndeplinirea exactă a obligației asumate de promitentul-vânzător - încheierea contractului de vânzare-cumpărare - întrucât însuși debitorul, promitentul-vânzător, chiar dacă ar dori, nu își mai poate executa obligația, fiind constrâns să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu o altă persoană decât promitentul-cumpărător, mai exact cu preemptorul. De asemenea, promitentul-cumpărător nu mai poate obține nici executarea silită în natură a antecontractului de vânzare-cumpărare prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract în condițiile art. 1.669 din Codul civil, întrucât exercitarea dreptului de preempțiune atrage inadmisibilitatea acțiunii, în condițiile art. 5 din Legea nr. 17/2014. Nici executarea silită prin echivalent, prin obligarea promitentului-vânzător la daune-interese, nu mai este o opțiune pentru promitentul-cumpărător, întrucât promitentul-vânzător nu are nicio culpă în neexecutarea obligației. Totodată, nici rezoluțiunea antecontractului nu poate fi solicitată, nefiind vorba de o neexecutare culpabilă. ...