Decizia CCR nr. 209/2018Punctul 35

35. Referitor la critica privind „încălcarea principiului securității juridice, garantat de art. 1 alin. (5) din Constituție și de art. 6 din Convenție“, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. În absența cerinței legale a existenței alocării bugetare, nu se poate vorbi despre existența dreptului angajatului instituției publice la acordarea tichetelor/voucherelor de vacanță, și nici despre existența obligației corelative a angajatorului - instituție publică centrală sau locală, de a acorda astfel de beneficii sau drepturi suplimentare, aspecte reținute și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia sus-menționată. Totodată, prin aceeași decizie, paragraful 87, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 instituie un drept, și nu doar o vocație, în beneficiul personalului contractual din instituțiile publice centrale și locale, de a primi tichete/vouchere de vacanță, drept a cărui existență și realizare sunt subsumate condiției legale a alocărilor de sume bugetare cu acest titlu, condiție în afara căreia dreptul în cauză nu există și nu poate fi realizat. ...