Decizia CCR nr. 222/2018Punctul 9

9. Guvernul arată că înregistrarea audierii constituie în procesul penal un mijloc de probă atât sub aspectul conținutului celor declarate, cât și în ceea ce privește modalitatea de desfășurare a procedeului probatoriu al audierii, constituind o garanție a respectării principiului loialității administrării probelor. Din dispozițiile legale criticate rezultă că, în faza de urmărire penală, audierea suspectului sau inculpatului se înregistrează în mod obligatoriu cu mijloace tehnice audio sau audiovideo, iar audierile persoanei vătămate și martorului, numai dacă aceștia solicită înregistrarea sau dacă organul de urmărire penală o apreciază ca necesară. Prin excepție, audierea nu va fi înregistrată dacă înregistrarea nu este posibilă. Sintagma „atunci când înregistrarea nu este posibilă“ se referă exclusiv la situațiile obiective ce împiedică organul de urmărire penală să asigure înregistrarea audierii, un argument de text în acest sens putând fi tras chiar din dispozițiile art. 111 alin. (4) și art. 123 alin. (2) din Codul de procedură penală. ...