Decizia CCR nr. 206/2018Punctul 14

14. În fine, autorii sesizării reclamă încălcarea art. 1 alin. (5) și a art. 147 alin. (4) din Constituție, susținând că formularea art. 8 alin. (4) din Hotărârea Parlamentului României nr. 11/2018, potrivit căruia „refuzul persoanelor invitate la Comisia parlamentară de anchetă de a furniza informațiile solicitate sau de a pune la dispoziția acesteia celelalte documente sau mijloace de probă deținute, care sunt utile activității comisiei, poate fi considerat ca obstrucționare sau împiedicare a aflării adevărului și poate constitui temei pentru sesizarea organelor de urmărire penală“ este neclară, imprecisă și poate genera impredictibilitate în aplicare, întrucât se poate interpreta că doar comisia parlamentară de anchetă poate să aprecieze când există o faptă de obstrucționare sau împiedicare a aflării adevărului, urmând ca respectiva faptă să constituie temei pentru sesizarea organelor de urmărire penală. Or, întrucât obstrucționarea sau împiedicarea aflării adevărului nu este o infracțiune care să fie reglementată expres de legea penală, în mod evident nu ar putea constitui temei pentru sesizarea organelor de urmărire penală. Așadar, în această formulare neclară, art. 8 alin. (4) din Hotărârea Parlamentului României nr. 11/2018 este contrară Deciziei Curții Constituționale nr. 430/2017, care a stabilit că „nu fapta persoanei citate de a răspunde la solicitările comisiei constituie infracțiune, ci omisiunea sesizării organelor de urmărire penală, conform art. 267 din Codul penal“, în ipoteza în care persoana avea cunoștință de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în care își îndeplinește sarcinile și a omis sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală. ...