Decizia CCR nr. 174/2018Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă principiul legalității, egalitatea în fața legii, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv și dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, întrucât, în lipsa unei căi de atac, încheierile de ședință pronunțate în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului și a intimatului, împotriva cărora a fost formulată cererea de revizuire, „tind să absolutizeze prezumția de legalitate a soluțiilor pronunțate de procurori“. De asemenea, arată că cererea de revizuire poate fi formulată doar în favoarea condamnatului, ceea ce înseamnă că persoana vătămată este exclusă de la acest beneficiu procesual, deși are calitatea de subiect procesual principal. Totodată, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume hotărârile din 17 ianuarie 1970, 30 octombrie 1991, 27 octombrie 1993, 23 octombrie 1996, 18 februarie 1997, 20 aprilie 2010 și din 12 aprilie 2012, pronunțate în cauzele Delcourt împotriva Belgiei, Borgers împotriva Belgiei, Dombo Beheer BV împotriva Olandei, Ankerl împotriva Elveției, Nideröst-Huber împotriva Elveției, Bălașa împotriva României și Lagardère împotriva Franței. ...