Decizia CCR nr. 179/2018Punctul 14

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată cu ocazia verificării, potrivit prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, a admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire formulate împotriva unei hotărâri penale definitive prin care autorii excepției au fost condamnați pentru săvârșirea unor infracțiuni de tăinuire - art. 270 alin. (1) din Codul penal (Puiu Florentin Cristea) -, respectiv de furt calificat - art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din Codul penal (Vasilică Ionuț Stîrcu și Tudorel Costel Grasu). Autorii excepției invocă faptul că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, a avut loc împăcarea cu persoanele vătămate. Or, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală, care vizează fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea cauzei - fiind descoperite ulterior - și care fac dovada că hotărârea definitivă se întemeiază pe o eroare judiciară. Având în vedere că motivul invocat de revizuienți - cu privire la intervenirea împăcării ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare - nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire reglementate de dispozițiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală, calea extraordinară de atac a revizuirii, exercitată în cauză, este inadmisibilă. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate este, la rândul ei, inadmisibilă, pentru lipsa legăturii cu soluționarea cauzei. ...