Decizia CCR nr. 157/2018Punctul 4

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, întrucât textul art. 420 alin. (5) din Codul de procedură penală arată că instanța de apel poate readministra probele administrate la prima instanță și poate administra probe noi, în condițiile art. 100 din același cod. Prin urmare, cu privire la ambele teze ale articolului criticat sunt aplicabile prevederile art. 100 din Codul de procedură penală, care reglementează în alin. (4) în ce condiții o instanță poate respinge administrarea probelor solicitate. Rezultă din aceasta că hotărârea instanței cu privire la readministrarea probelor nu este una discreționară. În plus, există niște limitări suplimentare pe care le are judecătorul din apel în administrarea sau readministrarea unor probe și acestea sunt impuse de art. 420 alin. (4) din Codul de procedură penală, care arată că judecătorul din apel întotdeauna procedează la ascultarea inculpatului, și de art. 421 pct. 2 lit. a) din același cod care arată, conform jurisprudenței Curții de la Strasbourg, că atunci când există o hotărâre de achitare și prin apel se solicită condamnarea, readministrarea probelor este obligatorie. Textul criticat este unul rațional, întrucât pot exista situații când în apel nu se pune nici problema vinovăției inculpatului și nici problema cuantumului pedepsei, fiind puse în discuție doar anumite chestiuni de drept, condiții în care readministrarea probelor este cu desăvârșire inutilă. ...